Frica de injecții

De ce trebuie să facem atâtea injecții? Nu putem face una care să le conțină pe toate? Nu mi-au plăcut niciodată. Încă de la începutul vieții ne înțeapă, apoi periodic cu vaccinurile antigripale, apoi, în școală. Teribil.

Stând la coadă la cabinet, doar țipătul celorlalți mă convingea cât de dureros este, pe când îmi venea rândul, tot eram un tremur. Dar am avut un doctor bun, lăsa ciocolata pe masă, să îmi văd răsplata, parcă, parcă, îmi revenea curajul de acasă. Am ajuns să am coșmaruri în acea perioadă.

La sfârșitul generalei, așa de rămas bun, au decis să ne mai facă vreo două. Nicio problemă, dar în momentul când doamna doctor e în stânga și asistenta în dreapta, fiecare cu câte un ac, devine o problemă majoră. Nu le credeam în stare, dar mi le-au făcut deodată. Orice mișcare urma să fac, știam că va fi extrem de dureroasă.

După ce am ieșit, m-am simțit mai bine ca Bute, am terminat cu ele. Mă uitam la cei ce urmează și le zâmbeam de sus, nu cred că au observat, posibil să se fi pierdut în emoții, dar eu m-am simțit excelent. De-atunci nici nu a mai trebuit să fac vreo injecție, doar când mi-am luat sânge, nu mâncasem, că nu e voie și m-a luat amețeala. Atunci am priceput că se poate și mai rău, oricare ar fi subiectul.

Acum pot spune că am trecut de această teamă, cel mai probabil pentru că nu mai e nevoie să fac. Dar mă uit la diverse persoane și văd cum exagerează, nu au de ce, e doar o înțepătură. Dacă stai nemișcat, cel mai probabil să nici nu o simți. Vorbesc și eu, uit toate acestea când văd acul, dar poate aceste cuvinte vor ajuta pe câțiva dintre voi. Mai bine o înțepătură acum, decât zece luna viitoare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?